Atacul narcisic (psiholog Claudiu Ganciu)

Sa ai o imagine despre tine este si imaginea comunitatii din care faci parte. Daca vorbim despre identitate atunci vorbim despre apartenenta, o parte importanta a identitatii proprii este data de modul in care apartii unei comunitati. Problema identitatii este mereu pusa pe doua planuri:Narcissus

–          Ceea ce te diferentieaza, ceea ce te separa de ceilalti, este ceea ce este specificul tau, punctele tale “tari”.

–          Ceea ce este comun cu ceilalti, ceea ce este la fel si care este partea de apartenenta.

In momentul migratiei, persoana este in situatia sa puna in conflict aceste doua parti. Migratia presupunand schimbarea comunitatii pune in valoare diferenta. Dar diferenta poate sa fie simtita sic a o reusita si calitate dar si, invers, ca fiind un “ciudat”, cineva foarte diferit. Imi amintesc de o pacienta care spunea ca atunci cand a ajuns intr-o tara latina se prezenta ca fiind din Germania, lucru partial adevarat, in arborele genealogic fiind strabuni nemti. Dar de ce oare sa fii neamt este adecvat iar sa fii roman este inadecvat? Aici apare sentimentul apartenentei.

Daca reducem aceasta problema si ne imaginam asa – intr-un sat sunt mai multe familii, unele sunt vazute ca fiind gospodari buni si harnici iar altii sunt vazuti ca fiind lenesi, hoti, etc. Copilul din prima familie va avea sentimentul apartenentei la o superioritate si va cauta sa isi afirme identitatea ca apartenenta “eu sunt de-a lui…” in timp ce copilul celei de-a doua familii va cauta sa se afirme in opozitie cu familia initiala. Primul va sublinia mai curand ceea ce e comun cu ceilalti membri ai familiei iar cel de-al doilea ceea ce e diferit de familia sa. Evident, in mod real lucrurile sunt mult mai complexe si amestecate dar ca si schematizare este o imagine care ne poate oferi o apropiere de tema.

Daca largim imaginea comunitatii si nu vorbim despre familii ci despre sate, vom vorbi despre sate harnice, bogate, cu pamanturi si case si sate sarace locuite in conditii insalubre, etc. Fiecare satean va privi in opozitie aceste doua localitati. Dar tendinta va fi de integrare in satul “bogat” si incercarea de asimilare a ceea ce este acolo. Dar, daca privim obiectiv, vom vedea ca in ambele sate sunt oameni diferiti, amestecati, unii harnici, altii lenesi, altii zgarciti, altii altruisti, etc. totusi, ceea ce ramane este apartenenta la comunitate.

Dar sentimentul de “sat bogat”, “sat sarac” nu este ceva rational, obiectiv. Este imagine ape care si-o construiesc oamenii care apartin comunitatii. La baza insa este un sentiment cu care pleaca un roman in lume – cu imaginea ca vine dintr-o tara saraca, ca vine dintr-o tara mica, ca vine din “ceva negativ”. Putem spune ca exista aceasta tendinta de a nega “ceea ce este pozitiv” in comunitatea romana. Ori aceasta tendinta care nu este constienta se traduce in transmiterea acestei zone “negative”.

Formarea unui narcissism national este o actiune constienta. In general se traduce in promovarea unor valori specifice, autentice si a unor personalitati representative.

Rolul terapiei on-line pe probleme de migratie este sa elaboreze aceste probleme de apartenenta si identitate. Un rol important este apartenenta la familia de origine si a valorilor pe care aceasta le promoveaza.

Sa privim dependenta (psiholog Claudiu Ganciu)

Dependenta – stare in care o persoana se gaseste atunci cand viata sa pare sa fie prinsa intr-un singur obiect, intr-un singur rol, intr-o singura stare. Toata viata sa a devenit una cu acel obiect. Acesta din urma are un pret mare care se resimte peste tot – fizic, psihic, economic. Cei din jur sustin ca se poate si fara obiectul respectiv. Intr-un fel si cel in cauza, pacientul, gandeste asa. Dar parerile sale sunt impartite in sufletul sau.

romaninlume dependentaEste bine ca atunci cand vorbim despre dependenta sa avem in vedere situatia descrisa mai sus. O lupta psihica a celui aflat in cauza si o lupta intre el si cei din jur pe de alta parte. Povestea depedentei se scrie mereu in aceasta arie. Terapia dependentei pentru a functiona are nevoie de ambele variabile. Ea devine o functie a celor doua axe. Cum se raporteaza pacientul la lupta sa si cum se raporteaza cei din jur fata de lupta pacientului.

Aici nu are importanta despre ce dependenta vorbim. Despre droguri, despre sex, despre alcool, despre sucuri carbogazoase sau despre altceva. Putem sa vorbim la fel de bine si de dependenta de partener si de adictia de munca. Nu obiectul conteaza din perspectiva aceasta, ci omul care este in relatie cu un obiect. Aceste randuri sunt si o invitatie sa va ganditi la aceste lucruri impreuna cu noi. Cum se intampla lucrurile?

http://www.psihanaliza-de-familie.com/new_site/articole_cercul_dependentei.php

Alegerile in viata: lupta inimii cu mintea. Sau invers.

Featured

alegeriZilnic fiecare dintre noi facem alegeri mici sau alegeri mari, alegeri care aduc schimbari mici sau alegeri care schimba totul. Cum ne asumam aceste alegeri? Cum invatam sa traim cu urmarile lor si ce facem cand ele se dovedesc gresite mai devreme sau mai tarziu?

Multe intrebari; raspunsuri exacte putine.

Teoretic, fiecare isi stie propriul raspuns corect, practic insa… Poate si de aici ezitarea in fata unei alegeri… De multe ori, acceptam mai bucurosi ceva ce ni se impune, pentru ca scapam de responsabilitatea de a face o alegere si de a ne asuma urmarile ei. Sa fie lasitate? Comoditate a constiintei? Alegerile nu ne schimba numai noua viata, ci si celor din jur, din cauza conexiunilor tip joc de domino in care ne aflam prinsi cu totii. Plata faptului ca suntem fiinte sociale. Uneori o plata prea mare pentru capacitatea noastra de rezistenta la presiunile propriei constiinte, dar si a celor afectati de alegerea noastra.

Mai mult aici.

Sursa imagine: Spellinghearts

Nostalgia despartirii…

Featured

claudiu001Cum reusesti sa depasesti starile de nostalgie dupa ce te intorci (in strainatate) din vacanta petrecuta impreuna cu familia, in tara? (psiholog Claudiu Ganciu)

Au fost sarbatorile de iarna. Ai fost in Romania, ti-ai vazut rudele, prietenii, locurile mai iubite sau mai urate. Ai vorbit limba romana si mai ales ai auzit-o pe strada, in locuri publice. Ai retrait starea dinaintea plecarii tale. Si de aici situatiile pot sa fie foarte diverse. Cum intrebarea este la modul general, vom incerca impreuna un raspuns general.
Ne referim acum la cineva care a parcurs aceasta experienta a intoarcerii in tara si care acum revine in noua sa casa din Occident. Cand revine constata ca este nostalgic. Ce s-a intamplat in fapt in aceasta vacanta?

Sa utilizam mai intai un dictionar al limbii romane – “Nostalgia este o stare de tristete, de melancolie provocata de dorinta de a revedea un loc iubit, o persoana apropiata sau de a retrai un episod din trecut”. Un al doilea sens se refera la “dorinta (plina de regrete) pentru ceva greu de realizat. (Dex 1998, cf. dexonline.ro). Pe scurt, vorbim despre o pierdere a ceva ce este iubit, apropiat sau trait deja.
despCeea ce nu ne spune, dar ne lasa sa intelegem aceasta definitie, este ca cele trei componente – loc, persoana, experienta sunt unite in psihicul nostru. Am fost intr-un loc cu o persoana (sau mai multe) si am parcurs impreuna o experienta. Ceea ce produce tristetea este pierderea. Si aici vom vorbi despre pierdere si despre modul in care cineva se raporteaza la pierdere. Sa simti absenta este o stare normala. Tristetea pare sa fie ceva firesc, atunci cand ceea ce te leaga de un “ceva” care este drag tie si care acum este absent. Tristetea se inscrie intr-o medie care este fireasca.

Am putea sa privim situatia cam asa. Sa ne imaginam o doza de tristete. Daca ea este medie, atunci sa presupunem ca vorbim despre o persoana care poate sa stie si sa accepte ceea ce simte. In acest caz, persoana in cauza a mai parcurs aceasta experienta de melancolie, a stiut sa treaca “cu” ea, “prin” ea si nu a fost nici o tragedie in asta.
Sa ne imaginam o alta persoana care simte foarte intens, care a doza tripla de tristete. Aici pare sa vorbim despre o pierdere, despre o suferinta, despre o depresie sau oricum ceva care se inscrie in aceasta nota. Sentimentul de pierdere este profund, iar faptul de a fi plecat din tara nu pare prea acceptat de “pacientul” nostru. De regula, aceasta persoana va actiona cautand motive temeinice, se va lua cu treaba, va face ceva, va cauta sa munceasca si sa se distreze pentru “a uita”. Dar ne putem imagina cu usurinta ca pentru aceasta persoana este un sentiment profund de insatisfactie. Si daca vom cauta mai atent vom gasi si resentimente pe care persoana in cauza nu si le poate permite decat partial pentru aceasta pierdere a locului, a persoanelor si a experientelor. Daca doza este foarte mare si pune in dificultate adaptarea, atunci cred ca ar fi timpul sa ia masuri.
nostagia2Sa ne imaginam si absenta nostalgiei. Nu are nicio doza de nostalgie. Aici este posibil sa vorbim despre o negatie puternica a pierderii. O persoana care nu simte nimic pentru aceasta constructie – loc – persoana – experienta, ce motiv ar fi avut sa vina de sarbatori in tara de origine? Dar daca ne aflam in aceasta situatie, atunci ar trebui sa analizam mai bine motivatia pentru a face Craciunul in Romania. Situatiile aici pot sa fie diverse si nu vreau sa insist pe aceasta situatie care in contextul intrebarii pare atipica.
Ce vreau sa subliniez este ca o “doza” de melancolie si pierdere ar fi de asteptat sa existe. Dar daca mergem la extreme (prea multa sau deloc) atunci ar incepe problemele din punct de vedere psihologic. Mai ales in partea de “prea multa”. Pentru ca “prea mult-ul” afecteaza functionarea psihica si sociala iar “deloc-ul” este mai mult ceva structural, nu are repercusiuni imediate.

Daca ar fi sa imaginez o solutie, aceasta ar fi mai mult o metafora care ar suna asa – “a imbratisa ceea ce este in Romania, a te desparti de ceea ce e in Romania si a intalni ceea ce este loc – persoana – experienta in noua casa si de a le imbratisa pe acestea”. Imaginati-va ca va despartiti de parinti ca sa ai o familie noua. Cam acesta este modelul la care ne putem raporta la aceasta intrebare. “Cum se face asta?” este un raspuns individual.

Cristina (Spataru) Marioglu

O rubrica cu si despre…Tine. Tine esti tu, cea sau cel care citeste acum randurile acestea, Tine sunt totodata si eu, pentru ca asa mi te-ai adresa daca am sta de vorba.

Ma numesc Cristina (Spataru) Marioglou, sunt psiholog de formatie, locuiesc in Grecia si continui sa fiu conectata la ce se intampla in Romania, la problemele pe care le au oamenii care traiesc in tara unde m-am nascut, am crescut si m-am format ca om si psiholog.
Sunt alaturi de Tine si voi incerca sa raspund intrebarilor care te framanta. Daca doresti sa discutam mai multe despre tine si cei dragi decat cele oferite in cadrul unui raspuns pe site-ul Roman in Lume, imi poti scrie si pe adresa: cristina_p_spataru@yahoo.com.

Claudiu Ganciu

Sunt psihoterapeut Claudiu Ganciu si am sa va insotesc in intrebarile pe care “Roman in lume” le are. Sunt psiholog si lucrez ca psihoterapeut, mai ales in urmatoarele domenii de referinta:
1) Cuplul – relatiile si legaturile de cuplu. De circa 10 ani fac psihoterapie de cuplu sau accord consultatii pentru cupluri. Aici munca mea a luat doua directii – de terapie de cuplu si de terapie individuala pe probleme de cuplu. S-ar putea spune ca este o directie in care m-am specializat in timp. In aceasta directive pentru mine a fost importanta intalnirea cu Rosa Jaitin care a facut sa fie o directie importanta cuplul si relatia de cuplu. Ca urmare a acestei activitati sunt si presedinte executiv in cadrul Asociatiei Romane de Psihanaliza a Legaturilor de Familie si Grup “Enrique Pichon Riviere”. De asemenea am o colaborare pe acest tip de problem de cuplu cu situri care s-au modificat in decursul timpului. Sunt convins relatiile de cuplu sunt o tema importanta in diaspora.

2) Dependenta – Acum cativa ani am inceput sa raspund la unele intrebari privind dependentele. A fost o intamplare care m-a determinat sa dau atentie acestei laturi a psihicului si a unei intrebari fundamentale – de ce marja de success a terapiilor care pleaca de la probleme de dependenta este atat de reuds si, mai ales, ce se poate face in acest sens. Am descoperit ca grupul si legaturile sunt cele care asigura succesul posibil. Dependentele de jocuri de noroc, de computer sau de sex sunt posibil sa fie tratate atat timp cat in ele se vor regasi cauzele care le-au determinat. In prezent in cabinet vin persoane si familii care sufera de dependenta.

3) Migratia. Tema migratiei a aparut in urma numeroasele mailuri care veneau acum circa 10 ani de la romanii de afara. Am incercat sa concept un dispozitiv pentru ei si a rezultat un cabinet on-line. Am inceput sa dau consultatii on-line ca sa constat ca activitatea psihoterapeutica on-line este ceva foarte diferit, nu se poate compara si nici nu poate sa fie similara activitatii din cabinet. Nu stiu cum s-ar putea numi. Ar fi intr-un fel consiliere. Ar fi si terapie din moment ce simptome cum este atacul de panica pot sa fie tratate astfel. Dar nu se poate numi chiar terapie. Dar aceasta este alta discutie. In prezent pentru terapia on-line utilizez skype, evolutia tehnicii asigurand o dezvoltare corespunzatoare si nemaifiind necesar un program specializat. Eu consider ca este o activitate de insotire in lumea intrebarilor si conflictelor pe care un om aflat in alta cultura trebuie sa le intampine si, in anumite conditii, poate sa devina si consiliere si terapie. In urma acestor experiente online am prezentat la Cracovia, la conferinta Federatiei Europene de Psihoterapie Psihanalitica lucrarea “New Home” referitoare la migratia reusita si cea esuata. Aceasta parte a activitatii mele m-a facut sa ader la proiectul “Roman in lume” si sa fiu de accord cu el dupa 3 minute de discutie cu echipa “Roman in lume”. Cred ca despre migratie avem multe de discuta impreuna.
Puteti sa-mi scrieti sau sa ma contactati astfel:
Pentru intrebari: clauganc@gmail.com
Pentru psihoterapie individuala si de cuplu Bucuresti: telefon 0722 453 906
Pentru cabinet on-line: cpap.claudiu@gmail.com
Pentru probleme de dependenta: centrupsihologie@gmail.com
Pentru prezentari, conferinte si seminarii pe teme de cuplu, dependenta sau migratie va recomand sa sunati la telefon 0722 453 906.

Cum sarbatorim Craciunul in strainatate: ca la noi sau ca la ei?

Sarbatoarea Craciunului, a Pastelui sau celelalte sarbatori religioase (Sf. Nicolae, zilele onomastice…) fac parte dintr-un rit cu care am crescut si suntem obisnuiti, ceva ce e “al nostru” si cu care ne ducem peste tot in lume, fie ca turisti, fie ca emigranti. Romanii aflati in comunitati prin tari straine se aduna de aceste sarbatori si pastreaza ritul si obiceiurile de acasa.

Dar, se spune ca in Roma sa ne purtam precum romanii. Pentru a putea fi acceptati in societatea de adoptie, suntem nevoiti sa lasam de la noi, sa renuntam la anumite lucruri, intr-o mica sau mare masura.

Desigur ca din obisnuinta si mai ales de dor, vom tinde sa ne sarbatorim Craciunul ca acasa, cu brad impodobit, colinde, sarmale si toate celelalte obiceiuri potrivite acestei sarbatori.

Acum depinde de fiecare caz in parte: o familie de romani plecata la lucru intr-o tara straina, doar unul dintre membrii familiei plecat singur si integrat sau nu in societatea tarii respective, o familie mixta, alcatuita dintr-o persoana de nationalitate romana si una spaniola (spre ex.), daca exista copii si acestia sunt alaturi de familia lor in tara in care sunt plecati parintii etc. Pot exista “n” cazuri diferite, care au nevoie de raspunsuri diferite.

Studiu de caz: Sentimentul vinovatiei

Status

Sunt de 4 ani in Occident. Am reusit sa ma integrez in diferite locuri. Acum insa am urmatoarea problema – unul din parinti sufera de o boala grava si nu stiu cum sa procedez acum. Stiu ca as vrea sa ma intorc in Romania insa aici am viata mea si am reusit sa ma adaptez bine. Insa nu pot sa ma descurc daca ar fi sa ma intorc chiar pentru o perioada scurta de timp. M-ar pune intr-o situatie dificila pentru ca atunci ar trebui sa intrerup locul de munca si nu stiu daca este posibil. Nu as vrea sa am sentimentul ca ma ratez dar as vrea sa-mi ajut parintele.
(textul a fost partial modificat ca sa nu permita identificarea persoanei)

Este posibil ca in acest caz sa avem in vedere un sentiment aparte – vinovatia. Faptul ca unul din parinti este bolnav ne face sa ne gandim, in primul rand, la un sentiment de vinovatie pe care il traieste autoarea. Ce putem sa facem in acest sens?

Daca vorbim despre vinovatie, vom vorbi in linii mari despre urmatorul conflict. Intre dorinta si iubirea pentru mama sau tata si propria reusita. Este un conflict care apare de multe ori si fara sa fie vorba despre o distanta foarte mari intre tari. Dar acest lucru este de obicei rezolvat prin amenajari care “pacalesc” sentimental de vinovatie. Pe de o parte incearca sa acopere ambele sarcini – sa aiba o grija de parinti dar fara sa modifice locul de munca, propria familie, etc. In acest caz apare o situatie cu “si”: Sa ai grija atat de propria familie cat si de parinti. Insa in cazul migratiei problema se pune mult mai sincer – cu “sau”: Sa ai grija de propria familie sau de parinti.

Daca cei care locuiesc in aceiasi localitate cu parintii sau la o distanta rezonabila pot sa nu isi puna problema vinovatiei (desi ea exista), cei care migreaza sunt pusi in situatia sa fie mai sinceri si sa fie obligati sa se gandeasca si sa analizeze cu adevarat sentimental de vinovatie. Ei trebuie sa aleaga intre “a fi fizic” cu parintii sau “a fi fizic” in propria familie, in lumea lor.

In mod sigur nu se poate concepe o solutie care sa fie ideala. Problema principala ramane cea a impartirii intre noua casa si vechea casa. Aceasta problema insa nu a aparut acum ci ea a fost in permanenta.

Ceea ce conteaza insa pentru cititori este ca acest tip de situatie pune in discutie una care este permanenta pentru cineva care migreaza – relatia intre cele doua “case”. Daca, in acest caz, situatia ar fi fost analizata, dezbatuta, considerate o problema atunci si acum nu ar fi existat un conflict major. Insa lasand lucrurile sa treneze, ignorandu-le si considerandu-le ca fiind rezolvate s-a ajuns ca intr-un moment de conflict si suferinta sa apara o stare de deruta.

La aceasta situatie se mai adauga si relatia cu parintii. Ea exista si pana parintele a ajuns sa fie bolnav. Nu avem informatii in acest sens, insa putem considera ca si aceasta este importanta. Atunci cand cineva migreaza, familia are o reactie, o parere, o dorinta, o acceptare sau un refuz. Acestea – relatia si legatura cu parintii vor conta foarte mult in aceste momente pentru ca functie de acest trecut, ele vor deveni decisive. Acest moment de criza data de boala va pune puternic in evidenta cum este legatura lor.

Sa nu uitam insa un lucru – ca aceste momente de boala sunt in fiecare familie, ca fiecare familie trece prin acest tip de momente in care exista un membru al ei care sufera de o boala semnificativa. In aceste momente familia are o reactie incercand sa-l protejeze pe de o parte si sa se protejeze pe de alta parte. Acest lucru inseamna ca familia nu se rezuma la copil si parinti si are si unchii, matusi etc. O parte importanta in aceasta functionare o are comunicarea cu ei. Nu stiu care este structura acestei familii, dar si aceasta este o componenta importanta. Comunicarea in cadrul intregii familii devine o tema importanta in economia acestei situatii. Pana la urma, ea pune in valoare comunicarea si legaturile familiale asa cum sunt ele – bazate pe amicitie si inamicitie.