Atacul narcisic (psiholog Claudiu Ganciu)

Sa ai o imagine despre tine este si imaginea comunitatii din care faci parte. Daca vorbim despre identitate atunci vorbim despre apartenenta, o parte importanta a identitatii proprii este data de modul in care apartii unei comunitati. Problema identitatii este mereu pusa pe doua planuri:Narcissus

–          Ceea ce te diferentieaza, ceea ce te separa de ceilalti, este ceea ce este specificul tau, punctele tale “tari”.

–          Ceea ce este comun cu ceilalti, ceea ce este la fel si care este partea de apartenenta.

In momentul migratiei, persoana este in situatia sa puna in conflict aceste doua parti. Migratia presupunand schimbarea comunitatii pune in valoare diferenta. Dar diferenta poate sa fie simtita sic a o reusita si calitate dar si, invers, ca fiind un “ciudat”, cineva foarte diferit. Imi amintesc de o pacienta care spunea ca atunci cand a ajuns intr-o tara latina se prezenta ca fiind din Germania, lucru partial adevarat, in arborele genealogic fiind strabuni nemti. Dar de ce oare sa fii neamt este adecvat iar sa fii roman este inadecvat? Aici apare sentimentul apartenentei.

Daca reducem aceasta problema si ne imaginam asa – intr-un sat sunt mai multe familii, unele sunt vazute ca fiind gospodari buni si harnici iar altii sunt vazuti ca fiind lenesi, hoti, etc. Copilul din prima familie va avea sentimentul apartenentei la o superioritate si va cauta sa isi afirme identitatea ca apartenenta “eu sunt de-a lui…” in timp ce copilul celei de-a doua familii va cauta sa se afirme in opozitie cu familia initiala. Primul va sublinia mai curand ceea ce e comun cu ceilalti membri ai familiei iar cel de-al doilea ceea ce e diferit de familia sa. Evident, in mod real lucrurile sunt mult mai complexe si amestecate dar ca si schematizare este o imagine care ne poate oferi o apropiere de tema.

Daca largim imaginea comunitatii si nu vorbim despre familii ci despre sate, vom vorbi despre sate harnice, bogate, cu pamanturi si case si sate sarace locuite in conditii insalubre, etc. Fiecare satean va privi in opozitie aceste doua localitati. Dar tendinta va fi de integrare in satul “bogat” si incercarea de asimilare a ceea ce este acolo. Dar, daca privim obiectiv, vom vedea ca in ambele sate sunt oameni diferiti, amestecati, unii harnici, altii lenesi, altii zgarciti, altii altruisti, etc. totusi, ceea ce ramane este apartenenta la comunitate.

Dar sentimentul de “sat bogat”, “sat sarac” nu este ceva rational, obiectiv. Este imagine ape care si-o construiesc oamenii care apartin comunitatii. La baza insa este un sentiment cu care pleaca un roman in lume – cu imaginea ca vine dintr-o tara saraca, ca vine dintr-o tara mica, ca vine din “ceva negativ”. Putem spune ca exista aceasta tendinta de a nega “ceea ce este pozitiv” in comunitatea romana. Ori aceasta tendinta care nu este constienta se traduce in transmiterea acestei zone “negative”.

Formarea unui narcissism national este o actiune constienta. In general se traduce in promovarea unor valori specifice, autentice si a unor personalitati representative.

Rolul terapiei on-line pe probleme de migratie este sa elaboreze aceste probleme de apartenenta si identitate. Un rol important este apartenenta la familia de origine si a valorilor pe care aceasta le promoveaza.

Tu ce parere ai
  1. (*)
  2. (*)
  3. (*)
  4. Captcha
 

cforms contact form by delicious:days